ALTE PUNCTE FIERBINTI ALE REVOLUTIEI

La Muzeul de Istorie Dâmbovița se afla un tezaur arheologic, istoric şi artistic cu obiecte din patrimoniul cultural național de o valoare inestimabilă, unele unicate, chiar de valoare patrimonială universală. Pe 22 decembrie 1989 paza instituției a fost asigurată de o grupă de militari, sub comanda căpitanului Emil Cornel Petrescu, în prezent colonel (r), la care s-au adăugat câțiva revoluționari, Jean Venete, lulian Stelian, Lucian Drăpeț ş.a. Muzeul a fost atacat în 3 valuri de câteva sute de manifestanți, cei mai mulți romi, care cereau „tezaurul”, dar au fost îndepărtați până la sosirea pazei, diplomatic, de muzeografii Gloria Gabriela Radu, Maria Georgescu, Gabriela Nițulescu, Constantin Năstase, Petre Drăguțoiu, explicându-li-se că este un bun al poporului, închis în seifuri, iar militarii (care încă nu sosiseră) au misiunea de a-l apăra cu orice preț. Le-a fost indreptată și canalizată atenția impotriva regimului comunist spre panourile uriașe cu Ceauşeştii şi „operele” lor, pe care le-au distrus și ars in stradă. A mai existat un moment foarte greu, în după-amiaza zilei de 23 decembrie, când focul de arme din jurul muzeului s-a intensificat, iar sute de pe oameni de pe stradă s-au retras speriați în clădire, tipând, plângând și stârnind mare panică în jur. Căpitanul Emil Cornel Petrescu a reușit impreună cu revoluționarii să calmeze lumea, iar când focul de arme a încetat temporar, să-i scoată în siguranță din sala de conferințe de la etajul 1, unde erau găzduiți, și să plece pe la domiciliile lor. In noaptea de 23-24 decembrie, instituția a fost supusă unui tir de arme, iar unul dintre militarii de pază a fost impuşcat, gionțul perforându-i un picior. Căpitanul Emil Cornel Petrescu a ieşit imediat în stradă, cu pistolul în mână, acoperit de militari, și a reuşit să neutralizeze focul de arme. Gloanțele care au rănit militarul, recuperate din fața instituției, au, după opinia colonelului (r) Emil Cornel Petrescu, compoziția materialului şi calibrul diferite de cele din dotarea autohtonă a militarilor români.

Spre miezul noptii, jocul armelor s-a intensificat amenințător, iar după transportarea rănitului cu ambulanța la spital, Lucian Drăpeț a solicitat, telefonic, sprijin colonelului Gheorghe Alexe, care a trimis imediat două tab-uri. Incepånd din dimineața zilei de 24 decembrie, Emil Cornel Petrescu a format și revoluționari, care patrulau prin rotație în sectorul zonei de la Biserica Catolică, Poşta Veche, parcul Chindia, Calea Domnească, Colegiul Național „lenächiță Vācărescu”. Alt punct fierbinte a fost sediul redacției și tipografiei ziarului „Dâmbovița. Activitatea a început de la orele 15:30, după cum precizează responsabilul primului număr „Dâmbovița Liberă”, George Coandă, care a dat „Bun de tipar. Şi aici a venit un grup de manifestanți: „Seara şi în cursul nopții, redacția este ocupată de cine vrei, și de cine nu vrei, unii au figuri dubioase și stau ciucure în sala de consiliu, mai mult somnolând [..Jişi fac apariția şi vreo trei «comandourin care, zor nevoie, vor să pună mâna pe redacție şi să instituie. cenzura «in numele revoluțiein, Le explic «liderilor» acestor «forțe de şoc» cà, tocmai asta, «cenzura de partid» ucisese democrația liberei exprimări a presei”. După orele 10:00 se deschide focul dinspre căminul de nefamilişti aflat la 50 de metri. „Grupa de militari «aliați» cu civili din gărzile patriotice, ne apără de teroriştii în combinezoane negre pe care-i zărim, câteva clipe, făcând salturi scurte spre pavilionul comercial în construcție («Circul foamei», cum îi spun târgoviştenii), după care dispar în neant. Opt ore s-a tras în draci cu arme automate […] un tanc şi două transportoare blindate au atacat în forță”.

Semnificatia Revolutiei Romane la comemorarea a 31 de ani

Revoluția Română din Decembrie 1989 a fost privită din unghiuri diferite de istorici, analişti politici, jurnalişti, unii cu metodă logic-tiințifică, cu profesionalitate, alții empiric şi chiar cu diletantism şi interese politice obscure. Cadrul declanşării acestui eveniment istoric epocal, care a schimbat un sistem social, comunist, cu altul democratic este complex, datorită factorilor diverşi care l-au generat, interni, dar într-un context extern determinant, în primul rând de poziția celor două superputeri, URSS, cea mai interesată de zona geopolitică și geostrategică şi SUA. Acestea au monitorizat permanent societatea românească, prin prisma nemulțumirilor, au impulsionat, manipulat accelerat desfăşurarea evenimentelor, indirect prin spionii acoperiți din ambasade şi prin „turiştii” trimişi în România, unii acționând direct la transformarea revoltei populare (datorită lipsei alimentelor, a căldurii şi a opririi energiei electrice) în revoluție. Dacă în celelalte state est- europene, care au făcut parte din sistemul („lagărul”) comunist, desfăşurarea eveni- mentelor a îmbrăcat caracterul „revoluțiilor de catifea”, în România aceasta a fost sângeroasă, cu peste 1200 de morți şi câteva mii de răniți. În perioada 16-21 decembrie au fost peste două sute de decedați în Timişoara, primul oraş liber de comunism din România, județul Dâmbovița fiind pe locul al treilea, cu 48 de decedați și 47 de răniți, capitala ocupând locul întâi. Semnificația Revoluției Române la 31 de ani este că libertatea și democrația încă suferă mult prin clasa politică care ,a confiscat revoluția”, cum spun cei care au înfăptuit-o şi trăiesc în sărăcie. La 31 de ani de la izbucnirea Revoluțiel Române, „Luptătorilor cu merite deosebite pentru Victorie”, le urăm „La Mulți Ani!

Petre Dragutoiu

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata